# Frunza care nu voia să cadă · Revista Mama > Source: https://revistamama.ro/povesti/frunza-care-nu-voia-sa-cada Poveste de toamnă ## Frunza care nu voia să cadă Pentru copii de 4-6 ani. Se citește cu voce tare în aproximativ 4 minute. Pe cel mai înalt arțar din parc trăia o frunză numită Fira. Primăvara fusese verde ca iarba tânără, vara se lăsase mângâiată de soare, iar acum, în octombrie, începuse să se facă aurie la margini. Într-o dimineață a venit vântul și a început să le ia pe rând pe surorile ei. Una a plecat zburând în sus, alta s-a rotit de trei ori și a aterizat într-o baltă. „Unde plecați?” a strigat Fira după ele. „Nu vă e frică?” Nimeni nu i-a răspuns, pentru că surorile ei erau deja departe. Fira s-a prins de creangă cu toată codița ei subțire. Vântul a suflat o dată, a suflat de două ori, apoi a trecut mai departe, mirat că una singură nu se lasă dusă. Spre seară a venit o vrabie și s-a așezat pe creangă. „Bună seara, Fira. Stai în vârf. De aici se vede tot parcul.” „Mă țin”, a spus Fira. „Dacă mă las, nu știu unde ajung.” „Nici eu nu știu unde ajung când zbor”, a spus vrabia. „Dar, de obicei, ajung undeva interesant.” Fira s-a uitat în jos. Pământul părea foarte departe și foarte pestriț, plin de frunze roșii, galbene și maronii, ca o pătură întinsă la uscat. În noaptea aceea a plouat mărunt. Fira a simțit picăturile alunecându-i pe nervuri și s-a gândit că nu e chiar rău să fie udă. Dimineața, arțarul era tăcut, iar ea a observat ceva nou: sub creangă, pe iarbă, o frunză îi făcea semn. Era Ilinca, una dintre surorile ei, care căzuse prima. „Fira, vino! E moale aici! Un arici și-a făcut cuib sub noi și zice că frunzele sunt cea mai bună pernă!” Fira a ezitat. Codița ei se subțiase tot mai mult în ultimele zile, dar tot nu voia să cedeze. „Și dacă mă lovesc?” „Cazi încet”, a răspuns Ilinca. „Aerul te ține. Închide ochii și lasă-te.” Fira a mai așteptat o zi. A mai așteptat încă una. Vrabia a venit să-i țină companie, iar într-o după-amiază cu soare galben, Fira a spus încet: „Cred că sunt gata. Dar țineți-mi un loc.” „Ți l-am ținut de când a plecat vântul”, a spus Ilinca de jos. Fira a respirat adânc. A desfăcut un deget al codiței, apoi pe următorul, apoi încă unul. Și s-a lăsat. Nu a căzut ca o piatră. A plutit într-o parte, apoi în cealaltă, ca într-un leagăn, și a văzut parcul de sus, cu băncile, cu felinarele, cu un copil în cizme roșii care sărea într-o baltă. Și-a dat seama că ar fi stat la capătul creangii toată iarna fără să vadă niciodată toate astea. A aterizat chiar lângă Ilinca, pe o pernă de frunze uscate care mirosea a pământ și a ploaie. „Vezi?” a șoptit Ilinca. Fira a rămas întinsă, privind arțarul gol, cu ramurile lui subțiri desenate pe cer. Nu mai părea trist. Părea odihnit. „Primăvara vine altă frunză la locul meu?” a întrebat ea. „Vine, și va fi tot a ta, în felul ei”, a spus ariciul din cuib, căscând. Fira a zâmbit, s-a așezat pe pământul moale și, cu soarele pe margini, a adormit. ### Pentru părintele care citește Povestea se potrivește copilului care se agață de ce știe, de la o jucărie veche la prima zi într-o grupă nouă. După lectură puteți întreba: „Ce a ajutat-o pe Fira să se lase?” Răspunsul copilului vă arată de ce are nevoie el ca să încerce ceva nou. Mai multe găsiți la [povești despre curaj](/povesti/categorie/curaj) și la [povești de toamnă](/povesti/categorie/toamna). Mai citim ### Alte povești de toamnă * [Ariciul și merele din livadă](/povesti/ariciul-si-merele-din-vard) * [Veverița Mira și ziua cu ploaie](/povesti/veverita-mira-si-ziua-cu-ploaie) * [Iepurașul Tic și dovleacul cel mare](/povesti/iepurasul-tic-si-dovleacul-cel-mare) --- [Revista Mama](/) Revista părinților din România: sarcină, bebeluși, povești de seară și idei de cadouri pentru copii, scrise pe înțeles și verificate la sursă. Unele linkuri de pe această pagină ne pot aduce un comision. Asta nu decide niciodată despre ce scriem sau ce recomandăm. © 2026 Revista Mama. Independent și susținut de cititori.